Toată populația la paradă

Numai o zi ca 1 decembrie mă putea face să revin aici. În general nu-mi manifest patriotismul, naționalismul, care vine alături de puțină xenofobie dacă stau și mă gândesc, și așa mai departe, dar în adâncul sufletului sunt cea mai mare iubitoare de țară. Totuși, fără vreo intenție în mod special, am ajuns vrând-nevrând la parada militară din Buzău, organizată cu marea ocazie a zilei Naționale. Nu mă așteptam la nimic extraordinar, spectaculos, deși speram în secret măcar la vreun tănculeț sau la niște cântece patriotice cântate la trompetele lor mari și frumoase care să mă impresioneze cât de cât. Dar ce să vezi, nimic din toate astea. Nimic. Trupa aia, sau fanfara, sau cvasifanfara aia, nu cânta decât ca să facă legătura între două momente, sau pe parcursul deasemeneacvasi-defilării. Cred că mi-ar fi mai ușor să descriu dacă o iau cum știu eu mai bine, pe numere:


1. La 10 a început marele moment. Un plus pentru faptul că chiar a început la 10. Măcar armata să mai fie punctuală pe lumea asta. 


2. S-a întâmplat ceva acolo la Monumentul Eroilor Neamului, eram mult prea departe ca să și văd ceva, dar percepția auditivă care nu mă înșeală mi-a clarificat că era vorba de oficierea unui ceremonial religios. În jurul meu toți țăranii vorbeau, comentau, mă scoteau din sărite. 


3. Discursuri ale oficialităților. Îmi cer mii de scuze, dar mă piș pe ele de autorități! Populația Buzăului nu voia să audă statistici, nu voia să audă informații despre criza economică, nu voia să audă cam ce a făcut Boșcodeală pentru orașul ăsta, nu voia să audă POLITICĂ! Ai zice că sunt o mână de oameni competenți, dar și un ungur beat care strănută cocaină ar fi ținut un discurs mai emoționant de Ziua Națională a României! Am crezut că înnebunesc. Niciun cuvânt despre semnificația zilei respective, să explice proștilor ce caută acolo, de ce e paradă, ce sărbătorim sau măcar de ce e ziua României la 1 decembrie. Dacă mă puneau pe mine să țin un discurs, îi făceam să plângă, mă jur.


4. Mult așteptata paradă militară. A durat maxim, maaaaaxim 4 minute. Au defilat 2 pași în stânga și în dreapta, s-au mai coit puțin în centru și asta a fost tot. 


5. Momente artistice, în frunte cu marea Maria Ciobanu. Credeam că intră pe scena aia și își începe reprezentația grandios cu un ”Doamne ocrotește-i pe români”. Nu știu de ce credeam asta, poate asta voiam eu. Dar ea vine veselă și cântă că-i e drag să se plimbe prin țară. Să zicem că fac puțin legătura între muzica populară și ziua națională, că avem și noi o muzică specifică, aia populară, și sărbătorim ziua națională ascultând-o, dar tot nu găsesc vreun sens în ce cânta ea acolo sau de ce era acolo in the first place. Oricum am plecat înainte să termine primul cântec.


Am auzit că dupaia s-au împărțit sarmale și țuică moca și s-au bătut românii pe ele. Cinste lor, nu mă interesează subiectul. Cert e că mi-am pierdut 2 ore din viață la chestia asta și tot ce am găsit de apreciat a fost disciplina reprezentanților. Ceea ce oricum e obligatoriu. Noi să fim sănătoși...